Turda Vorbe

by Horea Hudrea iunie 6, 2016 0 comments

În 1957, istoricul Karl August Wittfogel avea să lanseze o teorie, controversată dealtfel, despre despotismele orientale, acele guvernări autocrate ce își obțineau puterea prin monopolul asupra resurselor de apă.

Imperiile Apei ori Imperiile hidraulice, cum le-a numit Wittfogel, erau bazate pe monopol și constrângere, iar în formele extreme pe șantaj și amenințare.

Cel ce deținea monopolul apei, o resursă vitală, dicta asupra zonelor vulnerabile economic și social și cerea de regulă o obediență completă. Securitatea unor astfel de imperii era asigurată de grupuri militare neoficializate, constituite din indivizi deasemenea înrolați din zone vulnerabile economic și social. O astfel de guvernare și o astfel de structură era în contradicție cu formele de feudalism descentralizat ale Europei medievale, scrie istoricul germano-american.

În cartea sa, Despotismul Oriental (1957), Karl August Wittfogel nota că, tipic în imperiu hidraulic, era guvernarea extrem de centralizată, fără nicio urmă de grupuri independente.

Cu toate că societățile tribale aveau structuri care erau de obicei de natură personală iar puterea era exercitată de un patriarh ce domnea peste un grup tribal legat de diferite grade de rudenie, ierarhiile hidraulice au dat naștere, în tip, unei instituții de guvernare care avea de fapt un caracter impersonal. ”Dinastia Apei” își exercita puterea sub forma unui grup difuz compus din membri în special înrudiți.

Cel mai important lucru, pe care istoricul germano-american îl nota, era acela că, atunci când o ”dinastie a apei” era înlăturată de pe tron, noua dinastie se comporta exact ca precedenta.

Sistemul era în așa fel construit încât noua casă domnitoare nu putea acționa prea variat ori diferit de cea de dinaintea ei. Parametrii după care sistemul funcționa  obliga noul grup conducător să acționeze asemeni celui de dinainte.

”În imperiile hidraulice -nota Wittfogel- protestele erau inutile iar revoluțiile populare erau imposibile. O dinastie putea muri sau putea fi înlăturată prin forță, dar noul regim diferea foarte puțin de cel vechi. Imperiile hidraulice au fost distruse doar de cuceritorii străini”.

Imperiile hidraulice aveau o puternică componentă birocratică. Administrațiile locale de astăzi sunt însă la fel. Și unele și altele gestionează de fapt resurse, în regim de monopol.  Similitudinile dintre cele două sisteme se opresc însă aici. În mod natural, sistemele democratice au pârghii de control al aparatului birocratic iar exercitarea puterii este cenzurată de legi și norme.

O întrebare însă, în ceea ce privește situația din municipiul Turda, rămâne. Poate noul primar al Turzii să acționeze diferit față de fostul primar? Și dacă da, cum anume? Din  mesajele  publice transmise până acum, primarul Cristian Matei promite o administrație locală în folosul tuturor cetățenilor. Nu există până acum niciun motiv serios să credem că va fi altfel.

Răspunul îl va da însă,  doar timpul. Doar timpul ne va lămuri dacă Turda s-a ales cu o administrație locală europeană, modernă ori va fi condusă în următorii patru ani de către un fel de  ”Dinastie a Apei”.