Credințe în schimbare. Bisericile neoprotestante din Turda se multiplică. Preoții reticenți față de Oastea Domnului

Credințe în schimbare. Bisericile neoprotestante din Turda se multiplică. Preoții reticenți față de Oastea Domnului by iunie 6, 2017 3 comments

Peste 9000 de persoane din Turda și Câmpia Turzii se adună în fiecare duminică împreună, ori la sărbătorile religioase pentru a-și ridica ochii spre cer, în rugăciune. Pentru a avea o imagine, putem spune că că numărul lor e mai mare decât populația comunei Mihai Viteazu, toată la un loc. Dacă ar fi să-i adunăm împreună ar constitui o mulțime ce ar umple centrul Turzii, om lângă om, până dincolo de Piața Romană, în sensul giratoriu.

Toți acești oameni sunt în majoritate covârșitoare creștini, dar în zonă sunt înregistrați, potrivit statisticilor și 13 musulmani și 9 mozaici. Cei mai numeroși creștini aparțin de bisericile tradiționale, ortodoxă, greco-catolică și catolică, dar circa 5000 de persoane din Turda și Câmpia Turzii aparțin bisericilor neoprotestante.

Turda și Câmpia Turzii au și 90 de atei, 143 de persoane cu o altă religie și 159 de persoane declarate fără religie.

La 450 de ani de la Marea Reformă, bisericile din Turda continuă ”eliberarea de dogmă”

La 450 de ani de la Marea Reformă, bisericile din Turda continuă ”eliberarea de dogmă”

Din rândul credințelor neoprotestante, cea mai bine reprezentată la nivelul zonei este Biserica Penticostală, ce avea la ultimul recensământ 887 de credincioși la Câmpia Turzii și 1559 la Turda. Locul secund ca număr de credincioși este ocupat de organizația Martorii lui Jehova. Cunoscuți pentru activitatea de misionariat intens, aceștia au 524 de credincioși la Câmpia Turzii și 751 de memebri la Turda. Urmează în ordine, baptiștii, adventiștii și evanghelicii.

Penticostalii, vulnerabili la disidențe

Bisericile neoprotestante în ciuda aerului de modernism pe care îl afișează se confruntă și ele cu o criză, cu fenomenul de disidență, de multiplicare. Într-un fel, asistăm azi la o Reformă modernă a bisericilor neoprotestante, la fel cum în secolul XV-XVI, Biserica Catolică s-a confruntat cu reforma lutherană și calvină. Penticostalimsul se confruntă astfel cu curente moderne, așa-numitele biserici charismatice. Fenomenul constituie o noutate pentru Turda, dar de fapt este consecința unor unde de șoc, provenite de pe continentul american. O parte a credincioșilor neoprotestanți simt că bisericile de care aparțin au devenit rigide ori prăfuite sau pur și simplu nu mai corespund așteptărilor personale. Schimbările pe care noile credințe le propun sunt mai puțin teologice dar mai ales în modul de manifestare.

Cei care studiază istoria religiilor spun că asistăm la o multiplicare pe verticală și pe orizontală a credințelor religioase moderne. Globalizarea are și ea rolul ei: bisericile preiau instrumentele tehnice de transmitere a mesajelor pe care le folosesc foarte bine.

”Trebuie să plecăm de la realitatatea din spațiul european de la sf. secolului XV-XVI, de la reforma clasică. Atunci s-a dat undă verde multiplicării de denominațiuni religioase. Multiplicarea a continuat mai ales pe continentul american în special în rândul metodiștilor, evanghelicilor, quakerilor și chiar a mormonilor. Spre exemplu în cazul acestora avem aripa tradițională ce păstrează învățătura lui John Smith și aripa dominantă din Arizona care se desprinde de ideile de genul poligamiei. Demn de reținut e ideea sociologului Peter Berger ce vorbește de două tipuri de multiplicare a denominațiunilor religioase. În spațiul nord-american vorbim de o suprapunere pe verticală a bisericilor protestante și neoprotestante și a noi mișcări religioase ce provind din Europa și Asia. În Europa e o dezvoltare pe orizontală. Multiplicarea pe verticală de pe continentul nord-american implică diferențe teologice. Dezvoltare pe orizontală din Europa prespune păstrarea aceleiași teologii dar cu idei de abordare diferite. Spre exemplu, o biserică independentă poate fi orientată preponderent spre caritate, o alta pe ideea de transmitere a mesajului creștin, dar ambele păstrează aceeași teologie. Acest fenomen al multiplicării bisericilor protestante poate fi cel mai bine observat începând din anii `90 pe continentul latino-american. Unul din factorii principali e diversitatea socială de acolo. Cei mai mulți adepți ai noilor biserici desprinse sunt persoane cu o condiție financiară modestă. Emigranți arabi, asiatici sau europeni ori băștinași din categorii defavorizate, sunt cu toții mai receptivi mesajului transmis de noile biserici. Cele mai vulnerbile culte în fața multiplicării sunt și cultele cu cea mai mare diversitate socială- penticostalismul și evangheliștii. Cauza multiplicării bisericilor neoprotestante sunt spiritul Reformei religioase din secolul XV-VI și diversitatea socială. Din procesul de globalizare, bisericile neoprotestante clasice și independente preiau instrumentele tehnice, pe care le folosesc foarte bine”, a explicat pentru InfoAries, prof.univ. dr. Nicu Gavriluță, decan al Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice, Univ. Alexandru Ioan Cuza Iași.

La Turda, există o desprindere din Biserica Penticostală. Recent, un grup de tineri au format Camera de Sus, un proiect al unei grupări creștine ce își propune să transmită mesajul creștin într-o formă considerată mai adecvată, modernă și relevantă.

”Camera de Sus este un proiect pe care l-am inițiat din dorința de a-L prezenta pe Dumnezeu comunității locale așa cum este El. Un Dumnezeu al bucuriei, un Dumnezeu care dorește să fie prieten cu omul, un Dumnezeu care vorbește așa încât să fie înțeles, un Dumnezeu care are răspuns pentru problemele omului contemporan. Considerăm că mulți dintre oamenii de azi nu Îl percep pe Dumnezeu în mod corect fiind infulențați de mai mulți factori. Dintre aceștia cred că predomină modul complicat în care Biserica de azi (în general, indiferent de denominație) Îl prezintă pe Dumnezeu. Formele despre care menționam mai sus, nu sunt cele mai relevante uneori. Alt aspect din cauza căruia oamenii nu Îl cunosc pe Dumnezeu așa cum este El, este imaginea negativă pe care biserica o are în mass-media și în spațiul virtual. Biserica este văzută mai mult ca o instituție, în timp ce ideea inițială de biserică, regăsită și în Noul Testament, era legată de comuniune și comunitate. Diferențele majore dintre abordarea Camerei de Sus și biserica penticostală clasică nu sunt de ordin teologic, ci mai degrabă de valorile pe care le considerăm ca fiind prioritare. Există și diferențe în ceea ce privește formele pe care le catalogăm ca fiind relevante în dorința noastră de a-L prezenta pe Dumnezeu celor din jurul nostru, sau în modul în care ne închinăm înainte lui Dumnezeu la serviciile publice, dar acestea nu reprezintă motivul pentru care ne-am desprins. Motivația principală constă în valorile pe care le considerăm de importanță majoră și pe care le-am rezumat în patru afirmații: (1) prezența lui Dumnezeu manifestată vizibil, (2) puterea exemplului face diferența, (3) integritate morală fără compromis și (4) relevanță culturală – pentru noi acum”, explică Neluțu Mureșan, inițiatorul și coordonatorul proiectului.

Tinerii de la Camera de Sus s-au implicat și într-o serie de proiecte sociale. În 10 iunie 2017 organizează un cross caritabil prin care doresc să strângă bugetul necesar sportivilor de la Clubul Sportiv al Persoanelor cu Handicap Locomotor „Oameni pentru Oameni” Turda pentru a participa la concursurile de profil din acest an.

La Turda a apărut și o altă biserică independentă, de factură evanghelică, Biserica Maranata, Denumirea ”Maranata”, adoptată de mai multe biserici neoprotestante, este preluarea unei vechi expresii aramaice de la finalul Epistolei către Corinteni. Sensul cuvântului e acela de rugăciune, invocație și avertisment, toate cu referire la cea doua Venire. ”Domnul Nostru, vine!”, e mesajul celor din Biserica Maranata, referitor la Isus Hristos. Noua biserica se declară o biserică cristocentrică, independentă de alte religii și denominațiuni. Desprinderea din biserica evanghelică tradițională s-a făcut, explică pastorul Dinu Petrache tot din motive legate de relevanța modului de transmitere a mesajului creștin. Biserica propune <<o trecere ”de partea cealaltă”, de la religie la o relație sinceră cu Domnul Isus>>.

Preoții ortodocși reticenți la ascetismul în viața cotidiană

Adunarea Comemorativă a Oastei Domnului, Catedrala Mitropolitană din Sibiu

Adunarea Comemorativă a Oastei Domnului, Catedrala Mitropolitană din Sibiu

Nu doar bisericile protestante și neoprotestante s-au reînnoit spiritual de-a lungul timpului. Biserica Ortodoxă, deși păstrează o teologie neschimbată de mai bine de un mileniu, a avut la rândul ei parte de eforturi de înnoire spirituală.

În 1923, preotul ardelean Iosif Trifa înființa Mișcarea Oastea Domnului al cărui scop mărturisit era transmiterea mesajului privind „Aflarea și vestirea lui Iisus Hristos cel răstignit”.

”Oastea Domnului nu e ceva mai mult decât Ortodoxia, ci e o familie restrânsă, o comuniune de frățietate evanghelică cu gândul precis de a trăi mai intens învățăturile Bibliei și ale Bisericii. N-avem nimic de adăugat canoanelor. Oastea nici nu a vrut și nici nu vrea să facă reguli peste sau în contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască, cu toata ființa, regulile existente ale Bisericii…”, se spune într-un manifest al mișcării din septembrie 1937.

Activitatea Oastei Domnului are ca bază așa numitul „voluntariat al laicilor”, chiar dacă din mișcare fac parte și numeroși clerici. Întâlnirile membrilor Oastei Domnului au loc în biserici, case parohiale sau particulare, după Slujbele Bisericii. Programul acestor întîlniri cuprinde: rugăciuni, cântări, poezii religioase, cuvinte de învățătură și de mărturisire duhovnicească, cateheze și activități pentru copii și tineri.

Oastea Domnului este o grupare din sânul Bisericii Ortodoxe Române recunoscută de Sinodul BOR. Este coordonată la nivelul fiecărei Arhiepiscopii de către un preot iar Biserica Ortodoxă păstrează un ochi vigilent asupra mișcării.

La Turda, sunt doi membri ai mișcării Oastea Domnului, spune preotul Claudiu Melean, de la parohia Sf. Alexandru din Cluj. Preotul Claudiu Melean care coordonează mișcarea Oastea Domnului în Cluj spune că a încercat să inființeze grupări ale Oștii și la Turda. Preoții de aici au fost prietenoși, diplomați dar în final reticenți. ”Au răspuns pozitiv, dar totul a rămas în aer, nefinalizat”, spune preotul Claudiu Melean.

Preoții de mir, cei care slujesc în bisericile de rând, altele decât cele de mănăstire sunt reticenți în a încuraja prezența Oastei Domnului în parohiile lor. Membri Oastei Domnului aleg voluntar o viață cu un caracter accentuat ascetic: nu fumează, nu beau, țin posturile într-o manieră strictă și aleg o viață cu accente spirituale. Ostașii fac ceea și ceea ce preotul Iosif Trifa numea un apostolat laic, inclusiv predică dar în afara slujei religioase. ”Pentru unii preoți ideea că ar avea o mână de credincioși care duc o viață cotidiană mai ascetică, ce nu beau, nu fumează și postesc constant, se adună în biserici după Sf Liturghie pentru un program spiritual de rugăciune și mai fac și apostolat laic ori acțiuni sociale, predicând Evanghelia, o astfel de idee ar fi fost o prea mare provocare, ca să spun așa. I-ar fi scos dintr-o rutină”, crede preotul Claudiu Melean.

În ianuarie 1568, când, pentru prima dată în lume, la Dieta de la Turda (Transilvania), s-a proclamat și s-a legiferat libertatea conștiinței și a toleranței religioase Unitarianismul se autodefinea ca un curent spiritual religios, liberalist și iudaizant, care s-a eliberat de dogmele tradiționale creștine, prin” reîntoarcere la învățătura omului Isus din Nazareth”.

Asistăm la un proces similar, la aproape 450 de ani de la Reforma secolelor XV-XVII, și vedem că ”eliberarea de dogmă” și modernizarea bisericilor, continuă și azi, la Turda.

3 comentarii

Incepe conversatia
  1. Virgil C
    #1 Virgil C 22 noiembrie, 2017, 12:28

    Felicitari! Articol bine documentat, nepartinic. Jurnalism de calitate!
    P.S. In primul citat s-a strecurat o greseala:
    “Cauza multiplicării bisericilor neoprotestante sunt spirtul Reformei”

    Banuiesc ca nu spirtoasele sunt cauza multiplicarii bisericilor, ci SPIRITUL reformei…

    Reply this comment

Your data will be safe!Your e-mail address will not be published. Also other data will not be shared with third person.