Blogul unui turdean: Turda, orașul fictiv, un fel de Gotham City ce ucide ambițiile profesionale și sociale

Blogul unui turdean: Turda, orașul fictiv, un fel de Gotham City ce ucide ambițiile profesionale și sociale

Blogul unui turdean: Turda, orașul fictiv, un fel de Gotham City ce ucide ambițiile profesionale și sociale

by iunie 24, 2015 0 comments

Șaisprezece texte scrise de un turdean pe blogul său redau, într-o viziune proprie, acidă, o altă imagine a orașului Turda. Turda’Măsii e rubrica din blogului scris de un turdean sub pseudonimul Vissvrix și grupează pe parcursul a cinci ani, cu începere din 2010, șaisprezece texte, printre cele mai acide și critice scrieri despre orașul de pe Arieș.

Familiile cu trei generații ce ucid piața imobiliară și fast-food-urile
Textele scrise de turdeanul Vissvirix au un umor fin, piața imobiliară din Turda și fast-food-urile, „binecuvântări” ale civilizației urbane sunt ucise în fașă de stilul de trai al turdenilor: familii patriliniare, de trei generații, patriarhale, în care tinerii riscă să trăiască pe viață alaturi de părinți și bunici.

„Turda mă’sii nu e Turda, e doar acea parte hidoasă a orașului care te scoate din minți, te nevrozează, te uimește în fiecare secundă. Nu toți cei care locuiesc în Turda aparțin acestui oraș fictiv, un fel de Gotham City sau Metropolis.

Există și un cuvânt inventat pentru a-i desemna pe locuitorii din Turda mă’sii: țărășeni. Un fel de orășeni de la țară sau, mai degrabă, țărani care trăiesc în oraș (ca la țară). Nu e town life, e life in town. Asta pentru că, în urmă cu o generație, s-au scurs aici toți țăranii de pe satele din jur pentru a munci în fabrici și uzine. Au fost colonizați în blocurile din Micro, unde s-au amestecat cu românii atrași de industrializare din toată țara. Singurul lucru bun este că a rezultat un mixaj românesc interesant, un metisaj genetic pozitiv.
Turdenii sunt slab adaptați la viața citadină. Cresc animale printre blocuri, de exemplu. Sub geamul apartamentului în care stau, în centrul orașului, ani de zile a funcționat o cocină de porci. Porcii grohăiau și guițau tot timpul și rahatul lor mirosea la câțiva metri de geamul meu de la bucătărie. Spre periferie viața la țară își intră în drepturi. Tractoare, căruțe, cai, vaci, găini și alte vietăți tipice pentru agricultura de subzistență rurală și semi-urbană de pe la noi.
Apoi, turdenii locuiesc în gospodării patriarhale, în familii patrilineare, câte trei generații. De aceea fast-food-ul sau bonele sunt ceva rar în municipiu. Oamenii manâncă acasă, bunicile gătesc și cresc copii. Turda mă’sii sfidează timpul istoric, modul și ritmul de viață specifice secolului XXI. Aventura supremă, maxima declarație de independență a cuplurilor tinere, este să-și amenajeze două-trei încăperi cu intrare separată în casa părintească sau să o mansardeze. De-aia nu există piață imobiliară în Turda”, notează turdeanul pe blogul lui. (http://vissvrix.blogspot.ro)

Protipendanada locală simulează cultura, locuitorii simulează viața citadină

„Turda e acum dominată de mizerie şi sărăcie, prost gust şi prostie pură la toate nivelele”, scrie Vissuvrix, pe blogul lui, într-o postare din 2010.

„Nu încetez să mă minunez în fiecare zi de acest loc stâlcit de istoria recentă. Totul este simulare aici. „Protipendada” turdeană simulează cultură (este constituită în special din intelectualii de provincie profundă, directocraţie cu origini în burghezia roşie din epoca trecută, funcţionari care pot decide oarece, mai recent noua clasă ciocoiască de elită economico-politică, oameni ceafă cu BMW). Presa simulează „comunicare media” (ce fain sună!). Administraţia simulează absorţia fondurilor europene. Turdenii toţi simulează viaţa citadină.
Turda este oraşul unde un hoţ a început să fure nişte cărămizi, s-a întrerupt câteva zile datorită unor sesizări la Poliţie apoi a venit şi a încheiat treaba furând ce a mai rămas. Oraşul în care în fiecare dimineaţă când ieşi din casă te întrebi dacă maşina ţi-a fost spartă peste noapte. Oraşul cu o jumătate de librărie, cu un muzeu închis din 1997, cu o casă de cultură început prin 1987 şi neterminată (pe alocuri deja ruinată). O plimbare pe corso-ul turdean înseamnă să înfrunţi mirosuri de oameni nespălaţi şi haine împuţite. Oraşul cojilor de seminţe şi chiştoacelor (dar probabil asta e la ordinea zilei oriunde în România).
Nu e uşor de trăit în Turda etern falită, Turda mă’sii…”

Scrierile lui Vissuvirx, chiar dacă sunt subiective și poate uneori prea dure, ne oferă fără ocolișuri o altă imagine asupra municipiului Turda, „poarta din inima Transilvaniei”. Oricum ar fi, sunt necesare, ne pot determina să încercăm să schimbăm lucruri, atât cât se poate, în măsura în care nu doar orașul modelează oameni, ci, la rândul lor oamenii sunt cei ce construiesc orașe.

Nu exista comentarii

Incepe conversatia

Nu exista comentarii!

Fii primul care incepe conversatia.

Your data will be safe!Your e-mail address will not be published. Also other data will not be shared with third person.